Ministerul Muncii a publicat un comunicat în care arată că după intrarea în vigoare a acestei legi, 142.990 de persoane au depus dosare pentru acordarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copiilor. Dintre acestea, 129.226 sunt femei, în timp ce restul de 13.764 de solicitanți sunt bărbați. În urma aprobării acestor solicitări, impactul bugetar pentru plata drepturilor aferente lunii iulie a fost de 70 milioane lei, cu 20 milioane lei mai mult față de estimarea inițială.
Situația apare după ce, în primele luni ale anului, când această propunere de modificare a Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 111/2010 privind concediul și indemnizația lunară pentru creșterea copiilor, premierul Dacian Cioloș și ministrul Muncii de la vremea respectivă, Ana Costea, au avertizat că odată aplicată, această măsură nu va putea fi susținută de bugetul existent, atrăgând cheltuieli peste puterea de susținere a ministerelor implicate în gestionarea banilor.
„Când Parlamentul vine cu modificări sau cu propuneri legislative care vizează alocări bugetare, o spune Constituția, e important să precizeze de unde luăm banii dacă e vorba de bugetul pe anul acesta. Bugetul pe anul viitor, deja cu angajamentele pe care le avem, înseamnă un deficit care riscă să meargă peste 3%”, a declarat Dacian Cioloș la vremea respectivă.
De asemenea, avertismentul a fost susținut și de Ana Costea, care conducea Ministerul Muncii, aceasta spunând că nu poate susține această măsură. „Ținând cont de posibilitățile de susținere bugetară, chiar dacă o să vă supărați pe mine, nu pot să vin să vin să susțin tocmai pentru că manifestăm o preocupare și o grijă față de mame și femei (…) Vă solicit renunțarea la cele două opțiuni de concediu și reglementarea pentru toate situațiile a concediului până la împlinirea, de către copil, a vârstei de doi ani sau trei ani în cazul copiilor cu dizabilitățim, menținerea limitei maxime de 3400 de lei, corelativ cu extinderea perioadei de acordare a stimulentului de inserție cu un an. Pentru această variantă estimăm o creștere de aproximativ 4000 de beneficiari și un efort bugetar suplimentar pe 12 luni de aproximativ 180 de milioane de lei, efort bugetar pe care noi l-am calculat”, declara Ana Costea.
În ciuda acestor declarații, modificările au trecut de Camera Deputaților
Potrivit legislației aplicate începând cu luna iulie a acestui an, s-a eliminat plafonul privind valoarea maximă pe care o poate avea indemnizația pentru creșterea copilului. Astfel, indiferent de venitul lunar al părintelui care alege să stea în concediu cu bebelușul lui, valoarea indemnizației lunare este calculate la 85% din salariul lunar al acestuia.
Astfel, din luna iulie și până în prezent, pentru cele 142.990 de dosare depuse pentru acordarea indemnizației, de la bugetul de stat au fost retase 70 de milioane de lei, sumă care depășește cu 20 de milioane estimarea făcută inițial.
În ceea ce privește valorile indemnizațiilor, potrivit cifrelor publicate pe site-ul Ministerului Muncii, media cuantumului ICC, la nivel național, a fost de 1.404 lei. Cea mai mică valoare medie s-a înregistrat la Suceava – 1.182 lei, iar cea mai mare în București, în sectorul 1, unde cuantumul a fost de 2.445 lei.
Același studiu comandat de Ministerul Muncii și realizat de Agenția Națională pentru Plăți și Inspecție Socială, a evidențiat faptul că un procent de numai 0,17% din totalul celor 142.990 beneficiari de ICC, adică 242 persoane, consumă o treime din bugetul alocat, existând chiar cuantumuri care ajung la echivalentul în lei a 35.000 euro.
Topul indemnizațiilor pentru creșterea și îngrijirea copilului este condus de un parinte din Sibiu, cu venituri lunare de 187.158 lei și o indemnizație de 159.084 lei, venit realizat ca membru asociat sau persoană autorizată să desfășoare o activitate independent.
Locul secund este ocupat de o mamă din București, cu venit de 110.786 lei și indemnizație de 94.168 lei, din același tip de activitate, iar pe poziția a treia se situează un părinte din Constanța, cu venituri de 87.874 lei și indemnizație lunară de 74.693 lei.
Legea privind indemnizațiile acordate părinților din România de către stat pentru concediul de creștere a copilului a fost modificată de guvernul Boc în 2010 prin Ordonanța de urgență nr. 111/2010. Atunci, aleșii au redus valoarea acestui ajutor la 75% din venitul net pentru părinții care stăteau acasă pentru un an, dar nu mai mult de 3,400 de lei, și la 1.200 de lei pentru cei care voiau să stea acasă doi ani. Totuși, la vremea aceea, guvernul a declarat că această măsură aproape că nu s-a simțit în buget.
„Dacă vorbim de ordonanța trecută astăzi în Guvern, această opțiune presupune pentru anul 2011 o cheltuială de aproximativ 1,9 miliarde lei, și, după calculele făcute de noi și de Ministerul de Finanțe, practic vom câstiga în jur de 100 milioane lei”, declara la vremea respectivă minsitrul Muncii, Ioan Botiș.
Controversele privind indemnizațiile pentru creșterea copilului, într-un context demografic sumbru
Discuția despre indemnizațiile pentru creșterea copilului vin în contextul mai amplu al demografiei, pe fondul scăderii dramatice a natalității. Populația României a scăzut constant în ultimii ani. În 2014, în țara noastră, erau înregistrați sub 20 de milioane de locuitori, ajungând la nivelul anului 1966, potrivit datelor Institutului Național de Statistică.
Președintele INS, Tudorel Andrei, a spus că reducerea populației este influențată de numărul mare al deceselor, dar și de scăderea ratei natalității, aspecte care nu pot fi schimbate într-un timp foarte scurt, ceea ce înseamnă că România nu poate asigura menținerea populației la nivelul actual de 19 milioane de locuitori, într-un orizont de timp.
Rata de reproducere în România a stagnat în ultimii 20 de ani, însă în prezent aceasta este în scădere. Astfel, în locul unei medii de 2,1 copii născuți de o femeie, în cazul României în 2014 se întegistra o rată de 1,3 copii la o femeie.
Din documentul INS rezultă că rata de fertilitate pe grupe de vârstă a înregistrat schimbări majore după 1989, când aceasta a scăzut, crescând vârsta medie la care se înregistrează cele mai mari valori ale ratei de fertilitate. Astfel, dacă în perioada 1970-1985 grupa de vârstă cu cea mai mare rată a fertilității era 20-24 de ani, cu 201,4 născuți vii la o mie de femei, respectiv 191,4 în perioada 2005-2014, rata fertilității a cunoscut o scădere notabilă, la numai 70 de născuți vii la o mie de femei pentru grupa de vârstă 20-24 de ani în 2005 și la doar 55,9 în 2014.
De ce nu mai fac românii copii? Sociologii pun această situație pe seama faptului că s-au schimbat valorile pe care le au în vedere tinerii din țara noastră.
„Scăderea natalității la noi în țară nu este determinată de faptul că româncele nu au bani. De regulă, în țările sărace natalitatea este destul de crescută. În România, acest lucru a fost determinat de faptul că a crescut vârsta la care românii aleg să se căsătorească. În prezent, a avea un copil nu mai reprezintă un ideal în rândul românilor. Aceștia visează să aibă job-uri de top, să călătorească. Acest lucru nu este de condamnat pentru că reprezintă evoluția normală a unei țări aflate în dezvoltare”, explica, pentru Gândul, sociologul Bogdan Voicu.
Totuși, în România nu se discută despre o posibilă rezolvare a acestei situații, nu se fac planuri pe termen lung pentru diminuarea impactului acestor schimbări și a scăderii populației. Dacă lucrurile continuă așa, specialiștii estimează că până în 2050, România va ajunge să aibă cel mult 16 milioane de locuitori.